O poveste cu final fericit

Aţi asistat vreodată la o scenă ciudată între un el şi o ea în care pentru voi este evident că cei doi se plac, dar ei nu au nici cea mai vagă idee? Te simţi de parcă ai urmări serialul preferat şi durează o veşnicie până se întâmplă ceva între protagonişti. Da, da, scenariul ăla clasic în care cei doi petrec foarte mult timp împreună, au multe lucruri în comun şi oricât ar încerca să-i convingă pe cei din jur că sunt “doar prieteni”, cu toţii ştim cum stau de fapt lucrurile.

Băieţi, asta e mai mult pentru voi! Tentativele de negociere cu fetele au eşuat, e timpul să trec la soluţii extreme. Îmi pare rău daca v-aţi simţit vreodată ofensaţi de ceea ce am scris şi recunosc că v-am cam neglijat, dar să ştiţi că îmi sunteţi tare dragi (uneori) şi că vă preţuiesc (tot uneori). Acum v-am captat atenţia? Oricum, nu aveţi de ales şi va trebui să mă ascultaţi pentru câteva minute. E toată lumea prezentă? Bun, atunci să vă spun o povestioară.

A fost odată ca niciodată o fată frumoasă şi deşteaptă, dar tare ocupată. Vedeţi voi, fata asta avea foarte multe calităţi, dar ea era departe de a fi trufaşă. Darurile cele mai de preţ primite de la părinţii ei, erau valorile şi principiile după care işi ghida viaţa. Din educaţia primită de la părinţi, învăţase că în viaţă trebuie să fii onest şi să munceşti pentru lucrurile pe care ţi le doreşti. Da, dar o să spuneţi: “nimeni nu e perfect, trebuie să aibă un defect”. Aşa este, cel mai mare defect al ei era că nu putea vedea toate aceste calităţi şi nu înţelegea că cei din jurul ei aveau toate motivele să o admire şi să o iubească. Mai mult, fata noastră nu aştepta un “prinţ” care să o salveze, învăţase că în viaţă eşti pe cont propriu şi că de multe ori, nu ai altă soluţie decât să lupţi şi să răzbeşti fără ajutorul cuiva.

În viaţa ei, exista totuşi cineva care observase toate aceste calităţi. Poate că nu era chiar un prinţ, dar pentru el, ea strălucea la fel de puternic ca o stea. Numai că, vedeţi voi, ca orice stea, lui îi părea lungă distanţa până la ea şi ori de câte ori încerca să se apropie, aproape că era orbit de lumina ei. Şi de câte ori făcea câte un pas, se întâmpla ceva care să-l îndepărteze de la drumul către ea. Şi cu cât trecea mai mult timp, teama lui creştea ca nu o să poată ajunge niciodată la ea. Dar el voia ca ea să ştie toate lucrurile frumoase pe care le vedea la ea şi atunci a început să se gândească cum ar putea ea să afle care sunt sentimentele lui. A încercat să strige, dar ea nu l-a auzit. A încercat să-i arate prin semne, dar ea nu era atentă. A încercat să-i trimită un porumbel voiajor, dar mesajul nu a ajuns la ea. Şi după toate aceste încercări, eroul nostru începuse să-şi piardă orice speranţă că ea va ştii într-o bună zi tot ce gândeşte el. Dar exact când se hotărâse să renunţe, a apărut o zână bună care i-a dat următorul sfat: “chiar dacă drumul este uneori anevoios, dacă răzbeşti, răsplata tă va fi infinit mai mare ca efortul pe care l-ai depus. ” . Şi el s-a hotărât să urmeze sfatul zânei bune (băiat deştept, zic eu).

A înfruntat cu vitejie toate intemperiile şi a ajuns la fata noastră, iar ea era aşa de luminoasă cum şi-o imaginase el. I-a spus tot adevărul, dar nu putea citi un răspuns pe chipul ei. Într-un final, ea i-a spus: “Uneori, când eşti atât de departe, nu-ţi poţi permite sa te întorci din drum. Timpul trece în defavoarea ta si ajungi sa renunţi la multe lucruri care te-ar putea face fericit. Chiar dacă eu am observat toate tentativele tale de apropiere, nu-mi puteam permite să mă opresc. Am încercat să încetinesc pentru că îmi doream să ajungi la mine, dar ceva îmi spunea să continui pentru că nu contează ritmul în care mergi ci direcţia in care te indrepţi. Dar tu m-ai prins din urmă şi acum aş vrea să mergem înainte împreună. Eşti de acord?” Atunci el i-a spus: “Da!” şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Vedeţi voi, copii, povestea mea are un final fericit. Dar în viaţa reală, de cele mai multe ori, lucrurile stau diferit. Oamenii renunţă cu uşurinţă la lucrurile care îi pot face fericiţi, dar este datoria noastră să le reamintin că merită să aibă tot ceea ce işi doresc.. Iar voi, cavalerii mei neînfricaţi, ascultaţi-vă instinctele şi luptaţi pentru o iubire “incomodă”.

Hai, v-am pupat şi ascultaţi de “zâna bună”!

Leave a comment